- neprecupeţít
- adj. m. (sil. -pre-), pl. neprecupeţíţi; f. sg. neprecupeţítã, pl. neprecupeţíte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
neprecupeţit — NEPRECUPEŢÍT, Ă, neprecupeţiţi, te, adj. Care este fără rezerve, fără condiţii; necondiţionat. – Ne + precupeţit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPRECUPEŢÍT adj. integral, necondiţionat, total. (Sprijin neprecupeţit.) Trimis … Dicționar Român
integral — INTEGRÁL, Ă, integrali, e, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ♢ Făină integrală = făină brută obţinută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. adj. (În sintagmele) Calcul integral =… … Dicționar Român
necondiţionat — NECONDIŢIONÁT, Ă, necondiţionaţi, te, adj. Care se acceptă fără condiţii, fără rezerve. [pr.: ţi o ] – Ne + condiţionat (după fr. inconditionné). Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NECONDIŢIONÁT adj. 1. v. absolut. 2. v. neprecupeţit … Dicționar Român
nepregetat — NEPREGETÁT, Ă, nepregetaţi, te, adj. (înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acţiuni) Neîntrerupt, continuu, susţinut; perseverent; p. ext. neprecupeţit. – Ne + pregetat. Trimis de… … Dicționar Român
total — TOTÁL, Ă, (1) totali, e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. s.n. Sumă rezultată dintr o adunare. ♢ loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu … Dicționar Român